acum...

Zambet sincer...te bucuri ca un copil de nimicuri dulci care poate mai tarziu te lasa rece.Zapada...primul fulg..te face sa razi,sa razi si iar sa razi...lucruri,vorbe,chestii te ranesc pentru ca esti inca copil...esti si ai fost...n-ai de unde sa stii ce e binele cu toate ca multi ti l-au definit...In unele momente poate crezi ca vrei tu sa dai cu capul de ziduri...suferi de o dezorientare care peste ani o sa trebuiasca sa uite de tine... deja te intrebi cum o sa traiesti fara ea.Cum o sa fii tu un om responsabil pierdut printre mii de altii la fel de monotoni?Cum o sa fie atunci cand vrei sa te uiti inapoi si cand o sa fie mereu cineva care sa-ti aminteasca faptul ca esti adult?O sa strigi in gura mare ca nu esti adultul pe care il visai cand erai mic,dar in zadar...o sa-ti primesti suturi in fund,o sa ti se incarce bratele cu responsabilitati pe care nu le aveai cand erai mic...Ce rost mai are sa-ti spui acum "Thuamnii ce prost am fost...cum sa mi doresc asa ceva?".Cum o sa fie cand va trebui sa ai grija de altii,sa uiti de tine si sa visezi intr-un birou cu sute de acte puse la locul lor in ordine pentru ca nah..nu ti mai permiti sa fii dezordonat ca doar esti adult.Cum e sa vrei sa crezi ca tu poti infrunta pe oricine,sa canti "nu am chef azi" si sa stai trantit in pat fara ca cineva sa-ti spuna nimic,sa-ti consumi toata energia si sa traiesti fiecare clipa profitand de statutul tau de adolescent?..Sa-ti pierzi diminetile ascultand "vama",gandindu-te la el/ea...zambind si intristandu-te,parandu-ti-se nedrept poate...Oare cum o sa fie cand n-o sa mai poti spune ca este nedrept pentru ca va trebui sa te obisnuiesti cu asta?
Acum...te bucuri de nimicuri dulci...