mişto aici la tine.

Încă mai este aceeaşi chestie la care mă intorc mereu. Înca mai sunt aceeaşi chestie la care se intoarce mereu.


Mă enerva disperarea cu care işi căuta argumentele. Din nou discuţii stupide şi certuri nevinovate. Mă uimea rapiditatea cu care ii răspundeam după fiecare întrebare. Mă plictisisem de tot felul de replici aşa că am început să`l privesc. Stătea intins lânga mine şi se uita in gol. În cameră era întuneric aşa că încercam subtil să-i fixez ochii şi gura ca printr-un obiectiv. Începusem să afişez un zâmbet ciudat pe care nu-l puteam controla. Se vedea că îl enerva fiecare strop din goliciunea privirii mele. Căuta stângaci tot felul de explicaţii lipsite de orice sens. Bombănea în sinea lui, iar eu în a mea. Eram doi fraieri care se iubesc. Dependenţi unul de celălalt. Atingeri ale mâinilor urmate de aceeaşi luptă a buzelor. Îi urmaream respiraţia grea şi ii număram bătăile inimii. Se apropia incet, ne incrucişam picioarele şi işi lăsa degetele să alunece în părul meu. Iar eu îmi adânceam suflarea în urechea lui dreaptă. Urmau şoapte şi..

mişto aici la tine.