miercuri, 14 octombrie 2009

Creion. Vârf rotund, tocit de vreme, implicat in aceeaşi cădere continuă şi alunecare repetată pe foi străine. Scufundat în culoare. Compas. Spaţiu strâmt şi două picioare tremurânde. Îmbinare perfectă. Mişcări circulare. Rotire puternică. Fixare. Cercuri mici, timide, tremurătoare. Cercuri din ce în ce mai mari, sigure, chiar perfecte. Se completează reciproc în ecuaţia unei lumi în care arta le dozează plăcere, iubire şi dăruire. Putere dibace şi construcţie perfectă. Trasare calmă şi echilibru. Pierderea controlului şi nebunie ascunsă. La inceput.. Ghidează-mă! Acum.. melodia.



Un comentariu:

Anonim spunea...

draguta chestia. stii, chiar am citit si mai jos un post, si mi-am dat seama ca imi place cum scrii, in anumite momente. vezi tu care-s alea:d