A vrut ea odata sa scriu pe blog si mi-a facut o invitatie si eu “da da, o sa scriu” si n-am mai scris.. ei, uite ca imprejurarile ma indeamna sa ma bag si eu in seama pe aici si de aceasta data vreau sa cred ca sunt intr-un fel o voce a poporului, adica a oamenilor pentru care ea inseamna ceva, indiferent ca e prietena, antipatica, fosta iubita, rivala, sursa de inspiratie, scorpie, enervanta, copil si tot asa.
Stiti cum e ea? Cea mai simpla definitie ar putea fi o minte de copil uitata intr-un corp de putin pana la 18, corp ce uneori isi dovedeste varsta reala. Un mix ciudat si nebunesc, ba chiar inedit si atragator, de alintaturi, zambete, momente sclipitoare, ganduri murdare, lacrimi, muzica, vama veche, culori, jucarii, iubire, nebunii, indiferenta.
Ea ne enerveaza si ne amuza in acelasi timp. Ar face orice sa ne faca fericiti, dar tipa si se indispune repede. Asculta reggae si e innebunita dupa despot, dar cand e suparata se tortureaza ascultand melodii sensibiloase, ce-i provoaca amintiri. E indiferenta si prea implicata. E femeie si copil. E mandra si accepta prea repede cacaturile altora. Plange si rade. E surprinzatoare si banala.
Pe ea nu ai cum s-o cunosti destul de bine, pentru ca nu ai sa stii niciodata cand iti arata fix opusul a ceea ce credeai tu despre ea. Dar o iubesti asa si ajungi dependent de ea.
Iar tu marino sa nu o incerci sa ne-o iei vreodata ca nu stim ce ne facem fara ea. Si daca tot iti plac tie chestiile inedite, te provoc. Mai sunt cinspe minute si implineste 18 ani. Hai opreste timpul ce tot ne ameninta cu shimbari, ca stiu ca si tie iti place de ea mai mult la 17. Sa fie.. 17 infinit. Cap ou pas cap?